Credit Bancar

Consolidarea sistemului bancar şi însănătoşire activităţii bancare s-a realizat prin Legea asanării datoriilor agricole şi urbane din 1934; Legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă din acelaşi an; Legea pentru înlesnirea şi refacerea creditului din anul 1935.

În tot timpul angajării României în război alături de Germania, Banca Naţională a depus eforturi pentru a crea condiţiile unei activităţi bancare sănătoase şi pentru limitarea efectelor acaparării economiei româneşti de către concernele germane.

Prin Legea nr. 1056 din 1946, Banca Naţională a României a fost abilitată să asigure dirijarea şi controlul tuturor băncilor, publice sau private.
Prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.PR. nr. 197/1948 au fost dizolvate de plin, întreprinderile bancare şi instituţiile de credit de orice fel, cu capital particular sau de stat. Au fost exceptate Bănca Naţională a României, Casa de Economii şi Cecuri Poştale, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, precum şi întreprinderile bancare şi instituţiile de credit înfiinţate printr-o convenţie specială între Statul român şi un stat străin.

Alături de Bănca Naţională, activitatea bancară era realizată şi de băncile specializate: Banca Română de Comerţ Exterior, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi Banca de Investiţii, toate subordonate Consiliului de Miniştri.